Campul semantic

  • sine, care acopera si o definitie a lui populus", si nu desemna, inainte de secolul al XlII-lea, o comunitate teritoriala), ceea ce atrage dupa sine o a doua regula: sa reconstituim, cu ajutorul unor analize precise, campul semantic al cuvantului "guvernare" in Evul Mediu, in cadrul relatiilor pe care le intretin notiunile de regimen, rex, regnum, status, populus etc., avand grija sa evitam un alt risc de eroare retrospectiva, si anume: sa nu limitam aceasta cercetare in exclusivitate la domeniul public, ca si cand acesta ar constitui un nivel separat al realitatii (lucru valabil doar in gandirea scolastica, deci destul de tarziu), ci tinand seama de bogata polisemie a unui cuvant care vehiculeaza un sens spiritual, moral, pedagogic, tehnic (aplicat prin contaminare in dresaj sau in navigatie). Daca vrem sa intelegem in ce fel din activitatea guvernamentala a aparut putin cate putin Statul, nu e de-ajuns sa descriem un proces de institutio-nalizare crescanda, legat de centralizare, de intarirea aparatului administrativ si militar, de omogenizarea juridica; trebuie sa mai aratam si pe ce cai s-a degajat din conceptul nepolitic de regimen ideea unei guvernari politice. Cu alte cuvinte, a analiza Statul pornind de la guvernare implica studierea regimen-ului in diversitatea modurilor sale de exercitare. in fond, inseamna sa gandim unicul pornind de la multiplu, dar restituindu-i acestuia din urma caracterul sau de dispersare.... Citeste in continuare

    Acest termen era folosit frecvent in vocabularul juridic imperial si desemna guvernatorul unei provincii. De asemenea, in secolul al Vl-lea era deseori utilizat ca sinonim al cuvintelor rex si domi-nus*. il gasim insa foarte rar aplicat titularului unei functii ecleziastice. Grigorie cel Mare il foloseste de mai mult de patruzeci de ori in cea de a doua parte a Regulii, in loc de pastor si de sacerdot. Aceasta stranie insusire a unui concept, pana atunci strain domeniului pastoral, ridica doua probleme distincte. Mai intai, cum a ajuns Grigorie sa deplaseze acest termen din campul semantic al politicii in cel al religiei, pentru a-1 desemna pe episcopus? in al doilea rand, putem oare trage concluzia, din ambivalenta cuvantului rector, ca Regula a fost scrisa "atat pentru regi, cat si pentru prelati*? Adevarat ghid de conduita pastorala, Regula nu este... Citeste in continuare

    Teza lui Kantorowicz trebuie, asadar, sa fie supusa unei noi si minutioase analize. Tocmai de aceea as vrea sa examinez notiunea de arcana la cei doi principali teoreticieni ai sai: juristul german Amold Clapmar, autorul unui tratat, De arcanis rerum publicarum, aparut in 1605, care a avut zece reeditari in cursul secolului al XVII-lea, si Gabriel Naude, care il critica virulent in doua lucrari, Bibliographie politique, din 1633, si mai ales Considerations poli-tiques sur les coups d`Etat (1639). Este insa necesar sa precizam, mai intai, sensul cuvantului, situandu-1 in raport cu celelalte forme ale secretului politic. Intr-adevar, acesta din urma este un subiect despre care se vorbeste mult in secolul al XVII-lea sau despre care unii se intreaba daca se poate vorbi. Cum se organizeaza campul semantic al discursivitatii secretului? Ce loc specific ocupa arcana in acest camp?... Citeste in continuare

    Statului in secret (secreto) tin Statul in intregime in puterea lor; in timp de pace, ei intind capcane cetatenilor, dupa cum le intind dusmanului in timp de razboi". Sa notam ca, in acest text, campul semantic al secretului este deosebit de bogat: celari, clam, secreto, silentium, Arcana, in schimb, se situeaza pe un alt plan: cel al vicleniei, al capcanelor, al inselatoriei. Secretul nu e periculos in sine (Spinoza recunoaste ca e deseori util Statului), ci doar pentru ca le permite tiranilor sa-si puna la cale arcana sub pretextul mincinos al interesului public.... Citeste in continuare